Nu ne trece prin cap că dacă ați ajuns să (ne) citiți aici n-ați ști ce înseamnă cuvântul acesta. Simțim totuși nevoia să despicăm un pic verbu-n patru, că doar de-aia ne-am apucat (și) de scris.
A bricola e vorbă veche, iar la originile sale franțuzești avea, evident, alt sens decât știm noi acum. Inițial bricolatul desemna o operațiune de lipire cu cositor a unor obiecte casnice, apoi și-a lărgit aria de expertiză și cuprinderea lingvistică la a face reparații de tot felul prin casă. Chestiuni mici, mărunte. O nuanță foarte importantă merită subliniată aici: că reparațiile astea se făceau cu ce avea omul la îndemână.
Sigur e că neavând resurse materiale sau scule deștepte, omul își valorifica la maximum resursa principală, cea care (probabil) ne-a și dat jos din copaci, când ne-a dat: IMAGINAȚIA. Creativitatea i-am zice azi, dar în vremurile de demult sigur-sigur nu era vorba de vreo practică ˝artsy˝ ci de utilitate practică de-a dreptul. Pe scurt, vorbim de capacitatea de a IMPROVIZA în fața unor probleme concrete de zi cu zi.
În zilele noastre termenul ˝bricolaj˝ este mult mai complex. Este o adevărată specie în artele vizuale, în arhitectură făcea furori la începutul secolului XX, denumește teorii în psihologie sau filozofie. În conceptul de bricolaj, înăuntrul său, în sensul propriu al cuvântului, se lăfăie, stau tolănite creativitatea și talentul, deșteptăciunea de-a dreptul. De-aici fascinația lumii pentru el.
Pentru că de fiecare dată când ne utilizăm resursa pe care o purtăm între urechi, și ne iese câte ceva nou, nemaivăzut, nemaiauzit, cumva se declanșează emoții puternice, știți? – starea aceea în care e nevoie de laude și mulțumiri, de recunoștință pentru efortul fantastic și de recunoașterea talentului înnăscut și priceperii fără de egal. Mândrie, pe scurt, fără prejudecăți. Păcat omenesc… dar cât de frumos…
Revenons a nos moutons, cum ar zice francezul care știe folclor românesc, blogul nostru este despre bricolaj. Produsul nostru este despre bricolaj. Vi-o spunem tot cu mândrie, și noi, căci am dat o tură pe net să ne vedem confrații în ale nișei. Comunitatea e mititică și nu reflectă în niciun fel realitatea din teren. Este foarte clar că pe la noi se bricolează mult (ne gândim doar la succesul magazinelor de profil, care nu-s puține) și se vorbește prea puțin despre asta.
Cu câteva excepții notabile. De exemplu aceasta: https://www.victorkapra.ro/2013/05/faci-blog-nisa-adevarat-meserias-bricolaj/. O să fim probabil și noi o excepție (adică doar un pas intermediar până la excepțional) până o să adunăm pe lângă noi pe cei mai mulți din specia cărora le place să facă treabă bună cu mâinile lor. Până atunci ni se pare foarte corect și cinstit să credem că planul nostru e bun.
Tilit.ro, blogul adică, poate fi începutul unei aventuri spectacol în lumea uriașă a bricolajului. Americanii, ca americanii, direcți și pe problemă, îi zic DIY (do-it-yourself). Asta facem și noi acum cu blogul, deși nu suntem specialiști.